Vecina de la 214

Se face că undeva în fundul întunecat și păros al Grozăveștilor, dacă ajungi să ieși din vizuina șarpelui de tunel și vei urma calea potecii întunecate și presărate cu dihanii care mai de care mai fioroase și cu ciori care te abordează și nu te lasă să treci neblestemat dacă nu le lași o sumă aleatorie de bani, ajungi la o clădire proaspăt văruită pe dinafară, iar pe dinăuntru putredă. Aici locuiește Puliver...

Pe holul etajului la care își are habitatul, locuiesc și alte ființe, care mai de care mai interesante. În unele camere orgiile se țin lanț, fetele urlând de proaste ce sunt ce au învățat la anatomie în timp ce sânii lor văd speriați lumina becului de-o sută, urmând ca mai apoi să iasă pe hol goale și să se ducă la budă să vomite pentru că zeul Bahus a fost prea darnic cu ele. În alte camere, îndrăgostiții se alintă folosind cuvinte romantice de genul „Nesimțitule! Io iți spăl chiloții și ciorapii și tu ce faci? Umbli cu alta? Pleacă, boule! - el, pe punctul de a ieși din cameră, apasă pe clanță, iar ea, înlăcrimată îl întreabă nelămurită, ținându-i probabil indispensabilii în mână - Unde pleci, prostule?”.

Într-o altă cameră de pe hol, locuiește un personaj interesant. De fapt el nu locuiește propriu-zis pe hol cu Puliver, ci la alt etaj, ceva mai sus, dar stă mai toată ziua la iubita lui. Acest personaj, cu nume de cod „Omul holului”, știe tot ce se întâmplă în cămin. Dacă ai ieșit din cameră și este și el pe hol, nu scapi fără să fii întrebat: „Ha haaa! Ce faci bă?”. Tu, evident că îi răspunzi, fie că îl cunoști, fie că nu - la un momendat tot o să ajungi să-l cunoști - ceea ce era de la început evident - tu având punga de gunoi în mână și îndreptându-te spre ghenă - „Salut, salut! Uite, duc gunoiul!”. Este foarte sociabil și tot timpul este necăjit. Ceva îl sâcâie. Are o problemă și ține neapărat să ți-o împărtășească. De altfel, ne înțelegem foarte bine.

Ce este mai interesant, din când în când, la dușuri, care se află la un capăt și la celălalt al fiecărui hol al fiecărui etaj, cineva se găsește să dea drumul demonilor dinlăuntru. Aceste personaje, necunoscute publicului larg, fiind practic niște cocalari-fantomă se exprimă, neavând prea multe cuvinte în vocabular, lăsând câte un ungur - acest cuvânt este folosit de autor cu referire la fecale - sau mai mulți chiar pe podeaua cabinei de duș. De aceea, Tanța, femeia de serviciu, își bagă în fiecare dimineată, dar mai ales lunea, pula în studenți.

În acest fragment nu voi discuta însă, nici de Omul holului, nici de cocalarii-fantomă și nici de alții amintiți mai sus. Acest fir narativ este dedicat integral unei ființe briliante, sclipitoare, căreia îi lipsește până și cea mai măruntă meteahnă, numită generic Vecina de la 214, prescurtat VC-214.

Până anul trecut, VC-214 a locuit cu prietenul ei de peste Prut. Acesta zdruncina tot ce se putea în ea atunci când o mângâia cu monturile mutându-i părțile anatomice când la dreapta, când la stânga, când în sus, când în jos. Se ocupa mai ales de elementele care o ajută să vadă - un fel de ochi. Acest personaj este rezident la chirurgie OMF în acest moment și a părăsit-o pe VC-214.

Pe vremea când făceam gălăgie pe hol, așa cum se face în anul 2, VC-214 și cu prietena ei de-atunci, numită generic Mazda - mătușa ei din bucurești i-a făcut cadou o Mazda RX-8, ca ulterior să i-o ia inapoi - ieșeau și ne așterneau cuvinte care se înșirau în dreptul urechilor noastre și întrau în cap toate de-odată, astfel încât niciodată nu înțelegeam care era sensul strigătelor. Într-un târziu înțelegeam faptul că VC-214 și prietena ei, Mazda, aveau examen a doua zi și că nu se puteau concentra. Pe atunci, VC-214 era anul 3 la medicină generală. Acum, noi suntem anu 4, iar VC-214 este tot anu 3. De aici rezultă faptul că nu se putea concentra să sugă pula, nu să învețe.

Să știți insă faptul că VC-214 nu este lipsită de haz. De fapt, ea este printre cele mai înteresante personaje de pe hol. În fiecare an îsi face prietene din anul I sau II, pentru că ele sunt mai proaste, și le povestește cu lux de amănunte cum e în anul V - în care ar trebui să fie la ora actuală. Ce mi se pare interesant e că la fiecare început de an nou, ea își face temele. Află tot ce trebuie să știe despre anul în care ar fi trebuit să ajungă - în afară de cum se ajunge în acel an - și probabil își notează într-un carnețel.

În momentul de față, VC-214 - cunoscută și drept Flipper - se înțelege foarte bine cu un stol de curci bete din care nelipsită este o individă denumită „Șifonierul duios”. După cum lasă de înțeles porecla personajului, ea este un șifonier - pentru că are dimensiunile unuia - și este unul duios fiind că se îmbracă tot timpul gingaș, în roz și are un mers de balerină - dacă ar fi putut, și-ar fi pus și tocuri, dar stresul ar fi mult prea mare datorită gabaritului măricel. Celelalte curci bete din coteț nu se remarcă în nici un fel, de aceea nu le voi prezenta decât dacă va fi imperioasă nevoie. De fapt, nici șifonierul duios nu ar ieși în evidență dacă nu ar avea cele două calități. Având deci o gașcă în care nimeni nu-și folosește creierul a ajuns lidera maxima, deoarece are un dar de preț - timpul liber (nu vă imaginați că se duce prea mult pe la facultate, materiile fiindu-i deja arhicunoscute).

Din când în când, eventual săptămânal, are loc pe hol un fenomen astrologic de proporții. Totul începe cu niște zgomote înfiorătoare, care se desprind de undeva dintr-o cameră sau chiar mai multe. Prin aceste zgomote, aceste viețuitoare își fac auzită dorința de purificare. Pe măsură ce trec minutele, zgomotele se intensifică, iar podeaua începe ușor, dar într-un ritm crescendo, să tremure. Corzile de la chitări încep să cânte singure, tobele bat, iar curcile bete acompaniază prin râsetele lor - le spun așa zgomotelor, pentru că seamănă cu niște râsete umanoide - terifianta mișcare a dulapurilor, care au început să se zgâlțâie și ele. Pe hol își fac apariția. Sunt numai ele și dușul, nimic nu le poate sta în cale. Avându-le în față pe VC-214 și pe șifonierul duios, pornesc la atac. Trecând pe hol, își asigură calea liberă prin urlete de luptă și, cu ajutorul șifonierului, cutremure scurte la fiecare pas pe podea. Tot ce înainte se afla în spatele lor, acum se află în întuneric - eclipsa de neon poate fi observată doar un minut. Apoi, zgomotele se infundă și se închide ușa de la duș de frică. Fenomenul se repetă, de data aceasta de la coadă la cap când acestea se întorc fiecare în cotețul ei.

S-a lăsat seara în rezervația de studenți din Grozăvești, iar seara multe se pot întâmpla în acest colț de iad, așa că vă las, dragi cititori să ajungeți cu bine în lumea viselor sau a alcoolului sau a fumului verde și eco.
- tu bi continuid -