VC-214 un nou nivel

Puliver e trist. Puliver e de-a dreptul supărat. Ce pula mea! Puliver o s-o ia razna si o să facă crimă!

Se face că într-un sfârșit de săptămână, Puliver cu prietena lui care-i e vecină s-au retras acolo de unde el își trage jumătate din gene. Scăpat din rezervație, el s-a bucurat de libertate cum a stiut el mai bine: a sărit prin copaci, a băut, a mâncat și s-a simțit ca și cum lumea-ntreagă i-ar fi aparținut. De tren nici că vă mai spun... s-a bucurat de șederea în vagonul de intercity mult mai mult timp decât și-ar fi dorit. Totul excepțional! a venit, însă și duminica... cu lacrimi în ochi el a trebuit să-și ia la revedere de la prieteni, rude, mâncare... și totul pentru ce?! totul pentru a reveni în jungla viselor pierdute, acolo unde cerul e mai negru ca nicăieri.

Bineînțetes! VC-214 împreună cu adeptele ei erau pe hol, discutând aprins despre... ceva. Neinteresant și total irelevant până la ora 00:00. Începând cu acea oră importanța discuției a început să crească până atunci când Puliver și-a luat înima-n pulă și a deschis ușa pentru a atrage atenția veceului să dea volumul cu câțiva decibeli mai jos. Creaturile s-au arătat înțelegătoare și, surprinzător de cooperante.

Dupa câteva zile se aud tropote în tăcerea de pe hol. Uși trântite de parcă toate ființele holului ar fi fost speriate de ceva și s-ar fi retras în vizuine... Au urmat câteva minute de liniște mortuară, ceva înspăimântător! Puliver, curios, își apropie urechea dreaptă ușor de ușă - ațât de ușor de parcă ceva l-ar fi împiedicat să facă asta, de parcă ceva din lăuntrul său îi spunea să nu o facă. Pe hol au început să se audă răgete de maimuță, acompaniate de un pas târât și șchiop, care se apropiau tot mai mult, devenind tot mai clare și mai intense. Pașii se opresc, iar în ușă se aud trei bătăi. Inima lui Puliver bătând tot mai tare aproape că se auzea de cealaltă parte a ușii făcând creaturile să repete bătaia în usă. Într-un sfârșit, Puliver își revine și deschide ușa. De cealaltă parte a pragului, în fața sa, două făpturi contrastante ca și dimensiuni și culoare își fac apariția. Maimuța era scund, slab și evident negru - pentru că, de fapt era un maimuț. Administartorul era inalt, gras ca trei porci de ignat și alb. Discuția care a avut loc a fost pe atât de ireală pe cât pare a fi.
- chestii... chestii... chestii... gălăgie pe hol în week-end... chestii... chestii... tu și cu prietena ta ați făcut petrecere pe hol și ați deranjat vecinii - zbieră maimuța în timp ce Puliver se uita lung și nelămurit la ea, încercând să găsească în ce spunea o mică urmă de logică.
- cine? eu?
- da, tu!
- nu este adevărat, eu nu am fost aici la sfârșitul săptămânii!
- mă faci mincinos? să știi că așa e, pentru că mi-au spus vecinele tale! - fraza asta l-a terminat pe Puliver... logica acestei maimuțe era mult prea ascunsă în spatele sunetelor pe care le emitea, așa că îi arătă biletele de tren, dovada faptului că el și prietena lui erau nevinovați și mai presus de toate asupriți de negrul scăpat din mina de diamante și venit în rezervația din Grozăvești pentru a ajunge șef de cămin.

În acel moment, negrul a început să se bâlbâie și să scoată niște sunete ciudate, tribale, care semănau puțin și cu zgomotul produs de dacie atunci când este înecată.

Administratorul a spus și el câteva propoziții care conțineau pe alocuri și cuvinte, dar pe el nimeni nu l-a băgat în piz... pardon, seamă - pentru că în pizda mă-sii îl bagă tot căminul!

Având în vedere că Puliver și-a dat seama cine ar fi putut să fie atât de redus încât să creadă că nu își va fi dat nimeni seama de minciuna scornită, el s-a speriat. VC-214 a mai coborât un nivel în abisul prostiei. Eu cred că creierul ei se micșorează pe zi ce trece, deși logic ar fi să nu mai existe deloc. În locul creierului să se fi creat o gaură neagră. De aceea, Puliver era îngrijorat de soarta rezervației și chiar a întregii planete... dar grija i-a trecut cât ai zice pulă și a renunțat la scenariile fanteziste pentru ca mai apoi să își dea seama că un astfel de exemplu ar putea chiar să definească prostia. Această ființă ar putea chiar să fi dat un nou absolut prostiei. În acele momente, Puliver s-a gândit serios la cum ar putea să preleveze miezul de nucă din capul lui VC-214.

Ceva l-a oprit însă. S-a gândit că dacă va face asta, își va nenoroci soarta. Cine să-l distreze pe Puliver mai bine decât o vecină ca VC-214? Puliver ar fi foarte trist să nu mai aibă de cine bate pula și de la cine să ia lecții de viață - așa nu!

-tu bi continiud-