AccuJazz.com -- Click here to listen whothefuckisadrianenache: aprilie 2010

Minima Zilei


Cioara zboară cu capu-n pulă
Muie la țigani

joi, 29 aprilie 2010

whothefuckisalex

Pe langa Adrian Enache, in comunitatea fagoților (a nu se înțelege homosexual, ci doar papagal - nici homosexualii nu prea cred că-l apreciază) din românia am găsit ceva interesant și am să-l descriu luând fragmente din wikipedia.

Îl știți pe Alex (acronim de la avian language experiment). El este un papagal gri african și a fost subiectul a 30 de ani de cercetare. Ce este important este că s-a demonstrat că inteligența lui este asemănătoare delfinilor și maimuțelor mari.

Ce este mai rău, alex a scăpat de sub control, și-a luat zborul și a aterizat cu (pizda) - dar vai, cum am putut spune una ca asta - pe scena muzicală autohtonă -  care numai muzicală nu e. Se pare că și papagalii pot cânta, nu numai ciorile... Este înteresant, însă cât de mult se aseamănă.

Acest fenomen al muzicii românești, acest idol al fetițelor de gimnaziu a înțeles, uitându-se la toate vedetele porno de pe scena românească, faptul că nu poți reuși în muzică decât dacă sugi pula, ești poponar sau esti poponar wannabe, așa că a ales varianta mai puțin dureroasă și s-a făcut cantautor - după cum le place să se autointituleze. Nu înțeleg de ce oameni ca el nu se duc la tăiat lemne. 

De unde naiba a mai apărut și ăsta nu înțeleg. Chiar trebuie să copiem tot ce e mai rău doar pentru că e la modă? M-am săturat să fac mișto de oamenii complexați și demni de milă.

Acest articol e ceva mai scurt pentru că nici papagalul din descriere nu e un personaj demn de luat în seamă și nu aș vrea să se înțeleagă că îi dau importanță.

miercuri, 21 aprilie 2010

whothefuckareandreeeeeeee

Baga-mi-aș pula! cred că Adrian Enache este în Islanda și entărteinizează publicul de-acolo pentru că ăia îi apreciază mai mult decât românașii versurile și de fericit ce e s-a bășit. Băi băiete și când s-a bășit ăsta de-odată a apărut un nor negru de-asupra Europei și au început catastrofele. Avioanele nu mai zboară, vara nu mai este vară, găinile nu se mai ouă. În orice caz, cineva trebuie să-l extragă pe Adrian din Islanda - pentru că în mod sigur se află acolo - , să-l aducă înapoi în țară și să-l întristeze, înainte să vină ploile de foc.

Încetând cu teoriile conspiraționiste, vă voi spune ce am pe suflet cu adevărat! Andre! Vă amintiți? Ele sunt vinovatele pentru aproape tot ce se întâmplă în muzica românească! Toate împostoarele, care se vor mari cântărețe doar pentru că arată ca niște curve de lux, s-au luat după andre! În pula mea, de ce nu se bagă în industria porno???ar face mai mulți bani și s-ar mai organiza lucrurile în lumea asta! sau or fi prea pudice?

I-auzi ce zice andreaua bălaie la zear! zice așea: "Cu Andre umpleam stadioane, dar acum cantam gratis in piete"...nuuuu nuuuuuuuuu! e prea tare!!! e genial!!! râd cu lacrimi!!!!!!! fiți atenți: ”Astazi nu mai poate nimeni sa faca concerte pe bilete deoarece publicul e obișnuit de 7,8 ani încoace să vadă artiștii gratis în piețele publice” și cea mai tare dudă dintre toate:”Astfel, se creeaza impresii false despre succes si totodata se pierde respectul fata de adevaratii artisti pentru ca sunt bagati in aceeasi oala cu cei fara substanta artistica.” Nu știu dacă să râd sau să plâng sau să mă scarpin la cur. Din aceste fraze pe care microfonista(pardon, vedeta) le debitează putem deduce faptul că ea chiar se crede o cântăreață talentată, o speranță a muzicii! În neuronu ei, ea chiar are împresia că este artistă! Îmi pare rău să-ți spulber micul univers, dar microfonul, chiar dacă are formă de pulă, nu se suge și nici nu se poate băga-n fofo, pentru că zgârie (cel puțin așa cred)... cred că ai greșit intrarea! platourile de filmare sunt în altă parte... Io încă n-am înțeles la ce s-a referit când a debitat sintagma ” substanță artistică”. Îmi permit să-mi dau, totuși cu părerea, pentru că până la urmă e blogul meu, ce pula mea! Substanța artistică se găsește în producător, în impresar, în toți cei care lansează false speranțe, iar vedeta (gen cele de la andre) extrage acea substanță direct de la sursă printr-un procedeu numit de majoritatea românilor ”muie”. Având acea substanță artistică în ele, vedetele scot hituri și pot apărea pe micile ecrane.

Mie totuși îmi pare bine că publicul român nu ar mai da bani pe bilete la gunoaie de-astea. Am așa o bucurie sufletească, profundă! O bucurie sinceră! Aș vrea din toată inima să-i văd pe toți aștia înapoi la comună, la scuipat semințe în fața blocului, să-i văd umiliți, săraci și mai mult mi-aș dori să trăiască o viață luuuuuuuuuuuuuuuungă așa, în suc propriu!
Dar din păcate nu cred că e chiar așa...

miercuri, 14 aprilie 2010

Vecina de la 214

Se face că undeva în fundul întunecat și păros al Grozăveștilor, dacă ajungi să ieși din vizuina șarpelui de tunel și vei urma calea potecii întunecate și presărate cu dihanii care mai de care mai fioroase și cu ciori care te abordează și nu te lasă să treci neblestemat dacă nu le lași o sumă aleatorie de bani, ajungi la o clădire proaspăt văruită pe dinafară, iar pe dinăuntru putredă. Aici locuiește Puliver...

Pe holul etajului la care își are habitatul, locuiesc și alte ființe, care mai de care mai interesante. În unele camere orgiile se țin lanț, fetele urlând de proaste ce sunt ce au învățat la anatomie în timp ce sânii lor văd speriați lumina becului de-o sută, urmând ca mai apoi să iasă pe hol goale și să se ducă la budă să vomite pentru că zeul Bahus a fost prea darnic cu ele. În alte camere, îndrăgostiții se alintă folosind cuvinte romantice de genul „Nesimțitule! Io iți spăl chiloții și ciorapii și tu ce faci? Umbli cu alta? Pleacă, boule! - el, pe punctul de a ieși din cameră, apasă pe clanță, iar ea, înlăcrimată îl întreabă nelămurită, ținându-i probabil indispensabilii în mână - Unde pleci, prostule?”.

Într-o altă cameră de pe hol, locuiește un personaj interesant. De fapt el nu locuiește propriu-zis pe hol cu Puliver, ci la alt etaj, ceva mai sus, dar stă mai toată ziua la iubita lui. Acest personaj, cu nume de cod „Omul holului”, știe tot ce se întâmplă în cămin. Dacă ai ieșit din cameră și este și el pe hol, nu scapi fără să fii întrebat: „Ha haaa! Ce faci bă?”. Tu, evident că îi răspunzi, fie că îl cunoști, fie că nu - la un momendat tot o să ajungi să-l cunoști - ceea ce era de la început evident - tu având punga de gunoi în mână și îndreptându-te spre ghenă - „Salut, salut! Uite, duc gunoiul!”. Este foarte sociabil și tot timpul este necăjit. Ceva îl sâcâie. Are o problemă și ține neapărat să ți-o împărtășească. De altfel, ne înțelegem foarte bine.

Ce este mai interesant, din când în când, la dușuri, care se află la un capăt și la celălalt al fiecărui hol al fiecărui etaj, cineva se găsește să dea drumul demonilor dinlăuntru. Aceste personaje, necunoscute publicului larg, fiind practic niște cocalari-fantomă se exprimă, neavând prea multe cuvinte în vocabular, lăsând câte un ungur - acest cuvânt este folosit de autor cu referire la fecale - sau mai mulți chiar pe podeaua cabinei de duș. De aceea, Tanța, femeia de serviciu, își bagă în fiecare dimineată, dar mai ales lunea, pula în studenți.

În acest fragment nu voi discuta însă, nici de Omul holului, nici de cocalarii-fantomă și nici de alții amintiți mai sus. Acest fir narativ este dedicat integral unei ființe briliante, sclipitoare, căreia îi lipsește până și cea mai măruntă meteahnă, numită generic Vecina de la 214, prescurtat VC-214.

Până anul trecut, VC-214 a locuit cu prietenul ei de peste Prut. Acesta zdruncina tot ce se putea în ea atunci când o mângâia cu monturile mutându-i părțile anatomice când la dreapta, când la stânga, când în sus, când în jos. Se ocupa mai ales de elementele care o ajută să vadă - un fel de ochi. Acest personaj este rezident la chirurgie OMF în acest moment și a părăsit-o pe VC-214.

Pe vremea când făceam gălăgie pe hol, așa cum se face în anul 2, VC-214 și cu prietena ei de-atunci, numită generic Mazda - mătușa ei din bucurești i-a făcut cadou o Mazda RX-8, ca ulterior să i-o ia inapoi - ieșeau și ne așterneau cuvinte care se înșirau în dreptul urechilor noastre și întrau în cap toate de-odată, astfel încât niciodată nu înțelegeam care era sensul strigătelor. Într-un târziu înțelegeam faptul că VC-214 și prietena ei, Mazda, aveau examen a doua zi și că nu se puteau concentra. Pe atunci, VC-214 era anul 3 la medicină generală. Acum, noi suntem anu 4, iar VC-214 este tot anu 3. De aici rezultă faptul că nu se putea concentra să sugă pula, nu să învețe.

Să știți insă faptul că VC-214 nu este lipsită de haz. De fapt, ea este printre cele mai înteresante personaje de pe hol. În fiecare an îsi face prietene din anul I sau II, pentru că ele sunt mai proaste, și le povestește cu lux de amănunte cum e în anul V - în care ar trebui să fie la ora actuală. Ce mi se pare interesant e că la fiecare început de an nou, ea își face temele. Află tot ce trebuie să știe despre anul în care ar fi trebuit să ajungă - în afară de cum se ajunge în acel an - și probabil își notează într-un carnețel.

În momentul de față, VC-214 - cunoscută și drept Flipper - se înțelege foarte bine cu un stol de curci bete din care nelipsită este o individă denumită „Șifonierul duios”. După cum lasă de înțeles porecla personajului, ea este un șifonier - pentru că are dimensiunile unuia - și este unul duios fiind că se îmbracă tot timpul gingaș, în roz și are un mers de balerină - dacă ar fi putut, și-ar fi pus și tocuri, dar stresul ar fi mult prea mare datorită gabaritului măricel. Celelalte curci bete din coteț nu se remarcă în nici un fel, de aceea nu le voi prezenta decât dacă va fi imperioasă nevoie. De fapt, nici șifonierul duios nu ar ieși în evidență dacă nu ar avea cele două calități. Având deci o gașcă în care nimeni nu-și folosește creierul a ajuns lidera maxima, deoarece are un dar de preț - timpul liber (nu vă imaginați că se duce prea mult pe la facultate, materiile fiindu-i deja arhicunoscute).

Din când în când, eventual săptămânal, are loc pe hol un fenomen astrologic de proporții. Totul începe cu niște zgomote înfiorătoare, care se desprind de undeva dintr-o cameră sau chiar mai multe. Prin aceste zgomote, aceste viețuitoare își fac auzită dorința de purificare. Pe măsură ce trec minutele, zgomotele se intensifică, iar podeaua începe ușor, dar într-un ritm crescendo, să tremure. Corzile de la chitări încep să cânte singure, tobele bat, iar curcile bete acompaniază prin râsetele lor - le spun așa zgomotelor, pentru că seamănă cu niște râsete umanoide - terifianta mișcare a dulapurilor, care au început să se zgâlțâie și ele. Pe hol își fac apariția. Sunt numai ele și dușul, nimic nu le poate sta în cale. Avându-le în față pe VC-214 și pe șifonierul duios, pornesc la atac. Trecând pe hol, își asigură calea liberă prin urlete de luptă și, cu ajutorul șifonierului, cutremure scurte la fiecare pas pe podea. Tot ce înainte se afla în spatele lor, acum se află în întuneric - eclipsa de neon poate fi observată doar un minut. Apoi, zgomotele se infundă și se închide ușa de la duș de frică. Fenomenul se repetă, de data aceasta de la coadă la cap când acestea se întorc fiecare în cotețul ei.

S-a lăsat seara în rezervația de studenți din Grozăvești, iar seara multe se pot întâmpla în acest colț de iad, așa că vă las, dragi cititori să ajungeți cu bine în lumea viselor sau a alcoolului sau a fumului verde și eco.
- tu bi continuid -

luni, 12 aprilie 2010

whothefuckisștefanbănicăjr - bășini și pârțuri

Am fost în moldova zilele trecute, mai precis în Botoșani - motiv pt care n-am mai scris. N-am rezistat mai mult de 2 zile, e o liniște mult prea mare, așa că m-am plictisit... m-am plictisit atât de tare încât am întrat în depresie. Nimic nu mă mai făcea să mă cac... așa că am dat drumu` la teveu și acolo era ștefan bănică cu Dansez pentru mă-ta (am scris cu litere mici pentru că așa arată el față de taică-su - ca o bășină). Vă spun că de mult n-am mai râs atâta... un râs din ăla isteric de om care a depășit o anumită limită a bunului simț. Acuma când mă gândesc la ce-am făcut îmi vine să mă duc să stau la colț cu genunchii pe coji de nucă și să vomit tot ce e rău în mine.

Ca mulți alții, ștefan bănică există deoarece prea mulți proști populează România. Ați observat cum vorbește? are un accent texan amestecat cu puțină țigănească, pe ici pe colo niște română - ca să nu uite de origini - și un ultim element, fără de care nu era șmecher, accentul de plescăit de gumă îmbibată excesiv cu salivă. Poziția pe care o utilizează - poziția de scenă - este aceea în care stă un om normal atunci cand e în mijlocul emisiunii, prezentator fiind, și îl taie împerios căcarea. De fiecare dată când îl văd am împresia că pot să-i citesc gândurile - „trebuie să scap cumva! căcat! dar nu pot pleca tocmai acum că se uită toți proștii ăștia la mine și eu tre să arăt ca Elvis!... dacă mor pe budă ca Elvis? o să rămân în istorie oare?... duuuuuulce budăăăăă, unde ești?”.

Ce am mai observat LABĂnică în emisiune a fost că publicul e format în general din oameni care nu mai au sau n-au avut niciodată o ocupație. O mare parte din cei din public au mai rămas exact cu atâta creier cât să poată râde la glumele lu fane - mai puțin nu pot avea deoarece nu ar fi compatibil cu viața. Exemplu: se minuna patetica imitație de Elvis, de actor și de ce-o mai fi el, cum ca l-a intrebat un fan,pe stradă, cum de n-a răcit jucând toată iarna „Descult in parc”. Gluma asta nesărată vroia probabil să arate că vezi doamne el nu e doar un prezentator de labă-tristă-de-emisiune, ci și un mare actor. Mare probabil doar in comparație cu ”micuțul will”, caci pe scenă e un pic mai penibil decat Tudor Chirilă, și frate e greu să-l întreci p-ăla.

Câteodată mai și - pardon de expresie -  cântă - cred că o să iau și asta în considerare atunci când o să mă duc să stau la colț. Strânge hoarde de fani la concerte la care nu te-ai duce nici bătut. Așa că,fiind eu exagerat, dar monstruos de curios, m-am dus la un concert de-al lui(să stau la ușă, nu să intru) să văd cine dracu îi sunt fanii. Și ce-am văzut? Bărbații erau instalatori novice, care sperau să scoată trubadurul vreo continuare la Veta, ca să se inspire și ei despre cum se repară o ghivetă, căci la serviciu au văzut destule stricate. Mai șușoteau între ei că n-ar fi rele și niște șlagăre de genul ”uitându-mă în decolteu/am reparat un bideu”, ”Fir-ar a dracu cațeaua/iar a înfundat haznaua”. Femeile de la spectacol vi le imaginați ca groopies?NUUU! Erau doar gospodine pe tiparul Bubulinei, care sperau că poate de data asta le dă și rețeta aia de gogonele murate sau varză cu ciolan sau măcar de iahnie de fasole. Din asta se compune, pe sexe, audiența Trubadurului. Cât despre trupeți, săracii de ei puteau să ajungă mai bine... eu cred că atunci când au început să își dorească să cânte, dacă își imaginau că o să facă asta cu LABĂnică se apucau de crescut melci. 

Păcat... păcat că nu-mi vin acum în memorie și alte momente în care maimuța/pardon - bănică - s-a făcut de căcat - cred că se-ntâmplă asta mai des decăt poate să respire o cățea pe vreme de vară.

luni, 5 aprilie 2010

whothefuckisflorinpiersic și trupa de oameni care nu știu să renunțe

Omul ăsta are un șarm de inegalat, este o personalitate a filmului românesc, seria Mărgelatu este inegalabilă, dacă s-ar fi născut în Franța, Alain Delon nu ar mai fi jucat. Nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu!
Omul ăsta cere să fie impușcat de fiecare dată când deschide gura, este personalitatea mucegăită a filmului românesc, seria Mărgelatu a fost o copie de căcat după western-urile americane de căcat - deci și mai de căcat - și pentru a încheia seria de replici, poate să se ia de mână cu Alain Delon și să se mute pe altă planetă, să nu mai aud de ei.

Mi-e milă de oamenii ăștia care trag cu dinții de trecut, dar mi-e și mai mare mila atunci când trecutul acela este sublim și inexistent. De ani de zile văd emisiuni care îl omagiază pe Florin Piersic, îl văd pe Florin Piersic făcând reclamă la revista Click - în timp ce Mihaela Rădulescu și Mircea Badea fac reclamă la colecția Adevărul. Țin să vă amintesc că revista Click nu are nici o legătură cu cultura - știu câțiva oameni care ar rămâne dezamăgiți dacă ar citi asta, așa că nu le-am spus de blogul meu (ca o paranteză care nu are nici o legătură cu articolul vreau să vă povestesc o întâmplare la care am fost prezent - stăteam la coadă la un chioșc ca să-mi iau niște șervețele pentru suflat mucii, iar în fața mea era o femeie cam pe la 25 de ani îmbrăcată toată în alb, tenul contrastând îmbrăcămintea oarecum; ce credeți că cere în momentul ei poetic? Click, Cancan și Manele magazin - pronunțat de către domnișoară ”magazan” - exact în această ordine - genial! nu vi se pare?).

Pe lângă emisiuni și Click, aud din când în când, trecâng pe strada pe care locuiesc în Brașov, o dubă care trage după ea un cort și care are pe ea două goarne din care se aude vocea suavă a lui Florin Piersic făcând reclamă la târgul de haine și încălțăminte. Eh! tocmai atunci când am crezut că le-am văzut pe toate, am văzut la teveu o emisiune - doar sfârșitul - intitulată „De ce-l iubim pe Florin?”. Eu NU-L iubesc pe Florin Piersic!!!

Florin Piersic este un argument la afirmația „România este o țară de râsu curului”. Este un om pe care personal nu-l apreciez, dar sute de alți oameni își aduc aminte de el cu respect, un om care se bucură de aprecierea atâtor alte personalități de marcă și se înjosește la a fi protagonist în reclame la Click doar ca să aibă ce mânca! Vă dați seama în ce țară trăim?

România este plină de personalități ruginite, erodate și mâncate de molii care se agață cu ultimele puteri de celebritatea pe care au obținut-o pe timpu lu Che Aușescu. Nu știu dacă Florin realizează, dar el nu mai are de mult ce arăta tineretului român în materie de artă și filosofie de viață. La fel ca mulți alții repetă într-una bancurile care l-au făcut celebru - care au ajuns să nu mai aibă nici un haz -, întâmplările lui din tinerețe, care or fi multe, dar au fost povestite și repovestite și au devenit plictisitoare și demne de milă - deoarece trecutul nu se poate modifica atât de mult... Și cuvăntul treid marc - „ciocoflender” - pe care l-a făcut celebru și care n-o să rămână în memoria celor tineri pentru că nu mai e amuzant, este de-a dreptul trist și îndeamnă la sinucidere...

La fel ca el, mai avem o grămadă de nume triste, care nu ar fi trebuit să existe de la bun început, care au ucis copilării: Marius Țeicu, Horia Moculescu, Alexandru Arșinel, Mirabela Dauer...
În altă categorie de oameni care nu stiu când să se oprească - cei care au fost LEGENDE și acum tind spre ZERO - intră Phoenix - dar din cauza lui Nicu Covaci -  și cu părere de rău Iris - nu au mai scos ceva bun de foarte mult timp.
Acest articol, cu un aer ușor melalcoolic și curmător de vise îmbătrânite va fi continuat... Oamenii ca Florin Piersic trebuie să dispară... e un ciclu natural.

Acestea fiind zise, voi trage apa și voi spera la o căcare mai ușoară pe viitor...
-tu bi continiud-

vineri, 2 aprilie 2010

whothefuckispuliver


Salutare tuturor, eu sunt doumnu' Puliver din țara minciunilor și îmi doresc să-l văd pe Adrian Enache, intr-o zi, ca să am șansa să-i arăt cu adevărat ce simt când îl ascult! Aș dori să aștern pe trupul său tot ce am mâncat de dimineață, la prânz și, dacă am șansa, poate chiar și ce am mâncat seara!
Ochei! ce bine mă simt! mă simt atât de bine încât aș vrea să mă simt rău!

Să vorbim despre mine.......... eu nu exist! Pe bune! dacă citești ce scriu aici inseamnă că ai muncit prea mult, ai fumat prea mult în ultimele zile saaaaau ai înebunit de tot. Ai doar trei variante! pe care-o alegi? te rog să fii onest cu tine însuți și să nu o alegi pe prima dacă esti unul din cei care și-au pierdut vremea citindu-mă. Pe-a doua nu aș alege-o decât dacă aș fi dealer, pentru că numai ei au marfă bună si multă sau daca aș trăi în Amsterdam, dar atunci nu aș citi acest blog. Foarte bine!!! BRAVO!!! ai ales varianta CORECTĂ! ai câștigat o excursie la Grădinile Înflorite ale Spitalului Obregia(de nebuni)!
Am glumit hahahahaha! stai liniștit acasă pentru că nici tu nu exiști!
hahahahaPUUUUUUUULLLLAAAAA... merci, merci.. în ultima vreme strănut cam des.. cred că am răcit!

Vine o vreme când începi să te gândești serios la ceva fiindcă un eveniment a avut loc(ceva ți-a pocnit intelectu) și-ți pui întrebarea: Bă.....? și stai așa ca bou-n grajd și nu găsești cu ce să completezi întrebarea, să faci cumva să ajungi în pula mea odată la semnu ăla de întrebare! Măcar să termini în pizda mă-sii cu propoziția aia interogativă, ca mai apoi s-apuci să te gândești la răspuns. Nu se poate! Știi de ce? pentru că imediat, în secunda următoare te mai lovește ceva și încă ceva și tot așa până când, îmbiat de frumusețea patului și moleșit de atâta chin cerebral, te caci în ele întrebări și iei somn. Ce e frumos e că niciodata nu se opresc evenimentele generatoare de întrebări! Trăim într-o lume uimitoare, în care nu ne plictisim niciodată.
Probabil ai impresia că m-am contrazis... ești prost! io am zis că nu exist, nu că nu trăiesc! Trăiesc, dar nu-mi permit să exist. Sunt prea multe nume mari pe micile ecrane ca să mai exist și io - nu mă înțelege greșit, ce mama pizdii mă-sii? nu-mi doresc să ajung celebru și să ajung la televizor, doresc doar să fiu băgat în seamă!
Când aud la teveu că asta - manele, extaz cu moni si piticu, te fuți cu blondele, dansez pentru mă-ta și multe altele - își dorește publicul pe mine mă apucă simultan și râsu și plânsu și căcarea. Îmi bag pula! cine pula mea a educat publicu să vrea asta? nu tot cei care acum zic că asta ne dorim? Io zic să ne băgăm toți pula - pentru cei care au, iar cele care n-au să împrumute - în el de teveu! mai puneți mâna pe-o carte, altfel o s-ajungeți să vorbiți ca EBA.

Io Puliver sunt aici ca să-i ridiculizez pe cei care deja s-au autoridiculizat!
-tu bi continiud-